Sf. Gheorghe călare

Sf. Gheorghe călare a fost ultima lucrare dinaintea plecării subite a lui Dürer în a doua călătorie la Veneția pentru a scăpa de marea epidemie de ciumă. Această gravură a fost probabil aproape finalizată; data 1505 fusese deja gravată pe placă, deși ulterior a fost corectată pentru a se citi 1508. Fundalul este în mod deliberat redus în intensitate de dragul contrastului, iar orice indiciu al unui peisaj este omis. În această gravură, Dürer a încercat să combine monumentalitatea lucrării sale Calul cel mare cu eleganța unei alte lucrări ale lui, Calul cel mic. Ilustrați din spate, postura neobișnuită a celor două personaje transmite efectiv un sentiment de pauză înainte ca luptătorul sfânt să înainteze rapid pentru a apăra credința. Această scenă a fost folosită și în Altarul Ober St. Veit, care a fost finalizat în atelierul lui Dürer în timpul absenței sale, în Italia.