Autoportret cu Măști

Acest pictor faimos și retras, care folosea frecvent măști în satirele sale caustice la adresa societății, a religiei și a politicii belgiene, își bate joc de el însuși și de statutul său artistic în acest mic tablou. Cunoscut pentru faptul că a fost un cârcotaș care a stat acasă și a lucrat o mare parte din viață în atelierul mansardat din casa de la malul mării a părinților săi, Ensor trebuie să se fi amuzat de succesul său în societatea care îl respinsese cu asprime la sfârșitul anilor 1880, când cel mai cunoscut tablou al său, Intrarea lui Hristos în Bruxelles din 1889, a fost refuzat de către salonul avangardist din Bruxelles. În Autoportret cu Măști, artistul se pictează pe sine însuși în mijlocul unei mulțimi de carnaval. Doar capetele sunt vizibile în perspectivă, corpurile fiind blocate de o aglomerație de chipuri ciudate și înfricoșătoare. Aproape de centrul pânzei se află artistul însuși, cu un aer puțin îngrijorat, dar foarte uman în comparație cu mormintele, demonii, monștrii și craniile care îl înconjoară din toate părțile. Pictura ridică întrebări despre un artist care nu a reușit niciodată să se integreze.