Vacă galbenă

Anticul joie de vivre al Vacii galbene este primul și poate singurul caz al unui animal vesel din cariera lui Marc. Este totalmente lăsată să se joace. Marc evită perspectiva tipic umană, sentimentală a animalelor. Mai degrabă, vaca s-a abandonat propriei naturi, așa cum era. Gesticulează într-un limbaj mimic, precum acele posturi din Hodler, care se referă de asemenea la stările metafizice. Această emoție animală a evocat în mod perfect conceptul propus de Kandinsky numit "necesitate interioară", prin care, se înțelege esența sentimentului determinat de orice fel de circumstanțe fizice și culturale la care se referă. O unitate dintre vacă și natură este indicată coloristic de reiterarea ghipsului galben al animalului chiar spre dreapta capului, albul ugerului din zona de jos și petele albastre in munții din afară. Franz Marc credea că animalele posedau o anumită evlavie pe care oamenii o pierduseră de mult. "Oamenii, cu lipsa lor de pietate, în mod special bărbații, nu mi-au impresionat niciodată sentimentele," scria el în 1915. "Dar animalele, cu sensul lor virginal al vieții au trezit tot ce era mai bun în mine."