Autoportret cu Physalis

În ceea ce este probabil cel mai cunoscut autoportret al său, Egon Schiele, în vârstă de 22 de ani, ne captivează într-un mod care este în același timp sigur pe sine și fragil. Nimic în această compoziție echilibrată nu este lăsat la voia întâmplării; fiecare linie își găsește o continuare sau un corespondent căruia îi corespunde: părul și corpul sunt amândouă decupate de marginile tabloului ca și cum s-ar reflecta, un umăr este tras în sus cu celălalt coborât, iar ramurile subțiri poartă fructe de lampion roșu intens colorate (care de fapt seamănă mai degrabă cu florile de felinar chinezesc). 1912 a fost un an extrem de productiv pentru Egon Schiele, un an în care stilul său expresionist de pictură a devenit ceva mai calm și mai apropiat de realitate. Implicarea intensă a lui Schiele cu el însuși, cu viața și cu societatea timpului său avea să fie întreruptă brusc în aprilie 1912. Schiele, care locuia cu prietena sa Wally în orașul Neulengbach, a fost acuzat pe nedrept de răpirea unei minore și a fost arestat preventiv. Deși acuzațiile au fost curând retrase, Schiele a fost profund rănit în ceea ce privește creativitatea sa și imaginea sa de sine ca artist.