În Bois De Bologne

În Bois du Boulogne este prezentată înclinația lui Lautrec de utilizare a tonalităților de fundal întunecat în opera sa de la sfârșitul vieții, în raport cu care a contrastat o siluetă centrală, luminoasă în prim-plan. Lautrec a admirat acest efect clarobscur în opera lui Rembrandt, ale cărui tablouri le văzuse în 1894, precum și în desenele și picturile contemporanului său Eugène Carrière. Pictura de față se numără printre ultimele pe care le-a pictat Lautrec. Sănătatea sa deteriorându-se rapid, artistul a decis să părăsească Parisul, iar în data 15 iulie 1901, el și Viaud au plecat spre Taussat-les-Bains, pe coasta de lângă Bordeaux. Lautrec a suferit un atac cerebral la mijlocul lui august și a fost dus apoi în casa mamei sale,  Château de Malromé, în Saint-André-du-Bois, de lângă Bordeaux. Acolo a murit în primele ore ale dimineții zilei din 9 septembrie 1901, la vârsta de treizeci și șase de ani.