Rogier van der Weyden
Crăciun fericit tuturor! :) La mijlocul secolului 17 acest triptic, cunoscut ca și Piesa de altar din Middelburg, se afla în orașul flamand Middelburg, fondat de bogatul orășean Pieter Bladelin din Bruges și soția sa în jurul anului 1444. Donatorul lucrării, care mai este cunoscută și ca Piesa de altar Bladelin, se crede astfel să fi fost chiar fondatorul orașului. Pe de altă parte, Middelburg a ieșit de sub controlul familiei Bladelin, care nu au avut copii, după moartea acestora și nu există dovezi că piesa de altar nu ar fi ajuns acolo mai târziu.
Mai mult, lucrarea prezintă un singur donator, cu toate că soția lui Bladelin a fost cofondatoare a noului oraș. Donatorul ilustrat, ce poartă aceeași modă precum ducele de Burgundy și care este evident un membru al claselor superioare, trebuie să rămână neidentificat. În panoul din centru donatorul este prezentat îngenunchind în rugăciune alături de Fecioară și Joseph, adorând Pruncul gol. În fundal vedem un oraș, posibil Middelburg, aproape de Bruges. Ieslea din Betleem seamănă cu ruina unui capele în stil romanic. Pictorul se poate să fi avut ca model ruinele palatului regelui David care se considera a fi strămoșul lui Iisus. În planul apropiat clădirea este susținută de un singur stâlp atât de masiv în comparație cu figura Pruncului încât trebuie considerat simbolic. Acesta poate fi interpretat ca simbol al puterii sublime și al locului unde Iisus a fost mai târziu biciuit. Mesajul panoului central ar fi incomplet fără scenele prezentate pe cele două aripi. Cele trei panouri sunt o alegorie a vieții pământești a lui Iisus și prezintă nu doar pe conducătorul orașelor Middelburg și Brabant dar și regi în vest și est aducându-și omagiile Pruncului. Tradiția ne spune, că în ziua nașterii lui Hristos, sibila din Tibur i-a arătat împăratului August o viziune a Pruncului și Mamei sale în ceruri. Aici conducătorul vestului, ducele de Burgundy, cade umil în genunchi, își înlătură coroana și folosește cădelnița ca simbol al sacrificiului. Pe aripa din partea dreaptă, cei trei magi ai orientului sunt pictați; puternic afectați și temători, de asemenea îngenuchind în fața viziunii din ceruri care este steaua din Betleem ce apare între nori cu întruparea Pruncului pentru a îi ghida în călătoria lor. Pictorul a legat conținutului panourilor laterale de cel central nu doar prin subiect, ci și prin compoziția lucrării. El a renunțat astfel la schema dezordonată a piesei de altar cu mai mult de un subiect ce era comună în Evul mediu. Trebuie doar să comparăm lucrările timpurii ale lui Rogier van der Weyden precum tripartitul Piesă de altar cu Sf. Ioan Botezătorul pentru a realiza măsura acestui progres. Modul îndrăzneț în care este folosit spațiul în fiecare scenă individuală cu Sf. Ioan devine și mai însemnat în Piesa de altar Bladelin unde execuția picturii se extinde pe cele trei panouri, iar aceasta se vede și în felul în care orice structură arhitectonică este abandonată.