Wassily Kandinsky
Muzica a fost descrisă ca fiind ceva mai pură formă de artă. Poate pentru că este ceva nematerializat pentru noi: nu o putem atinge sau vedea; se îmbină cu spiritul și impactează în mod direct starea de spirit. Schimbă atmosfera și declanșează emoții ca nicio altă formă de artă. O simplă măsură dintr-o piesă veche ne poartă înapoi în copilărie, începutul unui imn național poate fi suficient pentru a activa o varietate de emoții. Să ne gândim, de exemplu, la grecii antici: pentru ei, inspirația umană a venit de la un grup de zeități numite "muze". Cei ce erau binecuvântați de Muze au ridicat condiția umană folosindu-se de creativitate pentru a dezvolta cultura. Atingerea unei Muze a fost astfel un semn distinctiv al civilizației. Lingviștii au identificat cuvântul "muzică" ca fiind un derivat din "muză", indicând astfel faptul că muzica era luată în serios.
Pentru greci principiile astronomiei erau într-atât de îmbinate cu cele ale armoniei încât savanții au emis premisa coform căreia planetele ar putea crea sunete în mișcarea lor prin cosmos. Astfel, muzica era esențială pentru a înțelege relația dintre corpurile din univers. Conceptul de interconectare a muzicii cu cosmosul a fost denumit "Harmonia" și da, de aici provine și cuvântul "armonie"! Marii filosofi au ajuns să aprecieze valoarea muzicii. Grecii antici precum Plato credeau că muzica are un efect direct asupra etosului unei persoane. În vremurile moderne, Nietzsche coresponda cu Wagner, iar una din afirmațiile celebre ale acestuia este că "viața fără muzică ar fi o greșeală".
În ceea ce privește faptul că muzica nu poate fi văzută, ei bine, o persoană cu sinestezie ar putea să contrazică acest lucru. Aceia ce au această afecțiune pot mirosi texturi și auzi culori, ceea ce rezultă într-o amestecare a simțurilor. Această afecțiune este reală și greu de înțeles pentru cei mai mulți dintre noi, însă există cineva care o poate face mai ușor. Kandinsky a avut o viziune muzicală excepțională: a creat artă vizuală la fel de pură și fină precum muzica, având un impact direct asupra spiritului. Formele și culorile sunt compuse cu meticulozitate, la fel ca o simfonie. Nu este prezentată nicio iconografie pentru a ne distrage cu entități concrete. Ochiul rătăcește liber printre texturi și linii, iar a-i vedea opera este ca și cum ai călători pe sunetele muzicii fără să vezi. Doar că ochii noștri sunt larg deschiși și suntem într-o cameră fără sunete.
Ce îmi place cel mai mult la acest gen de artă abstractă este preocuparea artistului în a oferi publicului un spațiu pentru creație. Pictorul oferă un nor cu potențial mare, culorile apusului și invită imaginația privitorului să vadă ce va face.
Condolenațe pentru lumea muzicii. În mica mea lume, Bowie și Prince au avut un rol foarte important și cu mare durere în suflet, am ajuns să văd anul 2016 ca fiind unul tragic pentru muzică. Haideți să ne imaginăm acei eroi (Heroes) plutind printre planetele grecești, răspândind sunete minunate prin spațiul purpuriu (Purple).
Artur Deus Dionisio