Caspar David Friedrich
Caspar David Friedrich a fost un pictor peisagist romantic german din secolul al XIX-lea, considerat în general cel mai important artist german din generația sa. El este cel mai bine cunoscut pentru peisajele alegorice din mijlocul perioadei, care prezintă de obicei figuri contemplative sub formă de siluete pe cerul nopții, ceața dimineții, copacii sterpi sau ruinele gotice. Interesul său principal ca artist a fost contemplarea naturii. Opera sa, adesea simbolică și anti-clasică, încearcă să transmită un răspuns subiectiv, emoțional, la lumea naturală.
Picturile lui Friedrich stabilesc în mod caracteristic prezența umană într-o perspectivă diminuată în mijlocul peisajelor întinse. Potrivit istoricului de artă Christopher John Murray, acesta ar reduce figurile la o scară care îndreaptă „atenția privitorului către dimensiunea lor metafizică”. Atât viața, cât și arta lui Friedrich au fost uneori percepute de unii ca fiind marcate de un sentiment copleșitor de singurătate. Istoricii de artă și unii dintre contemporanii săi atribuie astfel de interpretări pierderilor pe care le-a suferit în timpul tinereții sale și perspectivei sumbre ale maturității sale, în timp ce aspectul palid și retras al lui Friedrich a contribuit la întărirea noțiunii populare de „om taciturn din nord”.
Friedrich a suferit episoade depresive în 1799, 1803–1805, 1813, 1816 și 1824–1826. Există schimbări tematice notabile în lucrările pe care le-a produs în timpul acestor episoade, care văd apariția unor astfel de motive și simboluri precum vulturi, bufnițe, cimitire și ruine. Din 1826, aceste motive au devenit o trăsătură permanentă a producției sale, în timp ce utilizarea culorii a devenit mai întunecată și mai mută. Carus a scris în 1929 că Friedrich „este înconjurat de un nor gros și sumbru de incertitudine spirituală”. Ei bine, îmi pare rău pentru această poveste tristă în această zi frumoasă de astăzi, dar este atât de frumoasă încât nu m-am putut abține.