Viciul suprem

În fiecare sâmbătă timp de trei săptămâni, vom prezenta printuri de la finalul secolului XIX și începutul secolului XX, din colecția Muzeului Național din Cracovia (Polonia). Gravura de astăzi este puțin macabră, dar este un protest împotriva moralității ipocrite a burgheziei. Această lucrare a artistului belgian de secol XIX Félicien Rops este frontispiciul romanului Joséphin Peladan, Vicul suprem (1884).

Ilustrația se afla pe pagina dinaintea paginii de titlu. Romanul adresează aspectele satanice și mistice atât de populare în secolul XIX, în timp ce discută posibila salvare a omului prin practici oculte derivate din credințele Estului antic. Gravura lui Rops redă o scenă morbidă într-un stil grotesc: un schelet îmbrăcat în frac, care își ține propriul cap sub braț, deschide capacul unui sicriu în care sunt rămășițele unui trup îmbrăcat într-o rochie somptuoasă de femeie. Scheletul feminin ține în mâna dreaptă volanele rochiei, în timp ce în mâna stângă ține un evantai într-o manieră cochetă. Decolteul rochiei este atât de jos încât relevă sânii artificiali proeminenți atașați direct cutiei tiracice. Cuplul stă pe un piedestal de piatră decorat cu un basorelief ce redă o lupoaică slabă cu doi scheleți la sâni.

Temele pe subiectul morții au devenit foarte populare în secolul XIX. Pentru simboliști precum Félicien Rops, moartea reprezenta poarta prin care se trece de la o existență cotidiană de zi cu zi insuportabilă, într-un tărâm al vieții mai mai bun și mai spiritual. Simboliștii combinau deseori moartea cu erotismul. Ambele fenomene au fost combinate pentru a contribui la distrugerea ordinii burgheze (pe care o detestau), precum și la evadarea din clasa de mijloc. În lucrările pe care le-a realizat în ultima parte a secolului XIX, Rops protestează cu un anumit cinism împotriva moralității burgheze ipocrită, asociind o femeie și moartea cu spectrul sifilisului, care își culegele roadele abundente.