Johannes Vermeer
Perdeaua strânsă din prim-plan creează impresia că privitorul se uită la o scenă deosebit de privată și personală. Ea acționează și ca un element de trompe l'oeil, căci picturile olandeze erau deseori agățate cu perdeluțe care să le conserve. Acest procedeu al pictării perdelelor poate fi văzută și în alte picturi olandeze ale vremii. Diagonalele de pe podeaua în carouri creează iluzia adâncimii și a tridimensionalității.
Este clar că scrisoarea pe care o primește femeia este de dragoste pentru că aceasta ține o lăută (mai exact, o cistră, membră a familiei lăutei/chitarei). Lăuta era simbol al iubirii - deseori al iubirii carnale; luit („lută” în olandeză) era și o denumire din argou a vaginului. Această idee este susținută și de papucii din partea de jos a picturii. Papucul dat jos era un alt simbol al sexului. Peria de podele ar putea fi o sugestie a vieții dometice, iar plasarea acesteia într-o parte a picturii poate insinua că treburile domestice au fost uitate sau date la o parte.
Culorile albastru și auriu sunt importante în compoziția picturii. Auriul de pe rochia femeii, din vârful șemineului și de pe multe alte obiecte complementează albastrul podelei, din rochia servitoarei, de pe rame, etc. Influența clasică este de asemenea vădită prin coloanele ionice ale șemineului. Cele două picturi de pe perete sunt și ele importante. Pictura de jos înfățișează marea furtunoasă, o metaforă vădită pentru iubirea pasională. Deasupra ei e un peisaj cu un călător pe un drum nisipos. Acesta ar putea să se refere la absența bătbatului care i-a scris doamnei.
Sâmbătă plăcută!