O pasarelă acoperită în incinta Muzeului Rodin

Félix Vallotton este unul dintre artiștii mei preferați, poate pentru că opera sa nu poate fi atribuită niciunei dintre mișcările artistice care i-au fost contemporane. S-ar putea să citiți adesea că a fost asociat cu Les Nabis, dar atunci când îi explorați mai în detaliu arta, veți înțelege imediat că există o singură mișcare de artă cu care Vallotton poate fi asociat – propria sa mișcare de artă.

Tabloul pe care îl prezentăm astăzi a fost creat când Vallotton avea 58 de ani (urma să moară de cancer în doi ani). În această perioadă, după sfârșitul Primului Război Mondial, Vallotton s-a concentrat în special pe nuduri, naturi moarte și „peisaje compozite” (peisaje pictate în studio din memorie și imaginație). Avea probleme persistente de sănătate, el și soția lui petrecându-și iernile în Cagnes-sur-Mer în Provence, unde își cumpăraseră o casă mică, și în Honfleur în Normandia, unde aveau o casă de vară. Această pictură poetică și foarte impresionistă poate fi o reminiscență a anilor petrecuți la Paris.