Astăzi îți prezentăm o altă piesă din colecția Kunsthistorisches Museum din Viena, așa cum vom face în fiecare duminică timp de încă trei săptămâni. Astăzi este acest triptic van der Weyden. A fost un pictor olandez timpuriu, un creator de triptice religioase, piese de altar și comenzi de portrete singulare și diptice. A avut un mare succes și a fost celebru la nivel internațional în timpul vieții sale.
Alături de Jan van Eyck, Rogier van der Weyden a dominat pictura olandeză la Bruxelles în prima jumătate a secolului al XV-lea, lucrând atât pentru curtea burgundiană, cât și pentru clasa patronului urban. Știm că în 1450 a întreprins un pelerinaj la Roma. Pictura de la Viena, însă, a fost creată înainte de această călătorie în Italia, care în secolul următor urma să stabilească standardul pregătirii artistice. Astăzi, această scenă a Răstignirii este răspândită pe un altar înaripat, dar probabil a fost inițial un singur panou, cu „cadru” doar pictat pe el. La scurt timp după ce a fost creată însă, lucrarea a fost tăiată în trei părți, făcând portretele Sfintei Maria Magdalena și ale Sfintei Veronice aripi ale unui triptic.
Având în vedere starea sa originală, inovația artistică a lui van der Weyden o face și mai semnificativă: pentru prima dată el reunește toți participanții — grupul Răstignirii, sfinții și donatorii — în fața unui peisaj continuu, în care un Ierusalim idealizat apare la orizont. Realismul unui astfel de spațiu unificat nu a fost încercat niciodată în lucrările anterioare. Identitățile lor necunoscute astăzi, patronii sunt despărțiți doar printr-o fisură vizibilă în pământ de subiectul central al contemplației religioase, un concept atât de progresist încât a fost inițial atenuat în picturile din perioada care a urmat. Multă vreme după aceea, donatorii, însoțiți de sfinții lor patroni, au fost înfățișați pe aripile altarului. Și există și o a doua inovație: pânza lui Hristos, care pare să sufle în briza. A devenit un motiv folosit frecvent în pictura olandeză și germană.
Ne vedem mâine!