Karl Bryullov
Dacă citiți această postare la scurt timp după publicare, sunt șanse ca echipa de fotbal portugheză să se afle la doar câteva ore distanță de meciul din semifinala Cupei Mondiale. Unii dintre voi s-ar putea să știți deja că sunt portughez; mai puțini ar putea fi de acord când spun că avem cea mai bună echipă, toți aceia care sunt de acord fiind portughezi. Locul nașterii noastre este o chestiune absolut aleatorie, așa că a fi de acord cu mine ar fi la fel de rațional ca aruncarea zarurilor; cam așa este naționalismul irațional. Când ei - politicieni, xenofobi și naționaliști - fac apel la sentimentul dumneavoastră de patriotism, ceea ce ei spun cu adevărat este că: "Acest loc anume în care s-a întâmplat să mă nasc este mai măreț decât acel loc anume în care s-a întâmplat să te naști." Cât de profundă este această premisă, voi lasa la judecata dumneavoastră.
Acum permiteți-mi să vă spun o poveste de dragoste portugheză veche, adevărată și tragică. D.Pedro, un prinț, era într-o căsătorie regală aranjată cu D. Constanța, dar în curând avea să se îndrăgostească de cea mai frumoasă dintre slujnicele ei, Inês de Castro. Nu a durat mult până când dragostea lor a fost remarcată de viitoarea regină. Pentru a se răzbuna, D. Constança a făcut-o pe Inês nașa întâiului ei născut - împiedicându-l pe Pedro să o vadă pe Inês, deoarece o nașă era privită în acea vreme practic ca o soră, ceea ce făcea întâlnirile amoroase ale lui D. Pedro și Inês incentuoase. Cu toate acestea, la o săptămână după botez, copilul a murit. S-au răspândit zvonuri despre semnificația relației "rele" dintre nașă și tatăl îndoliat, pe măsură ce dragostea lor devenea din ce în ce mai puternică. Viitoarea regină a murit ulterior, iar văduvul D. Pedro a venit să locuiască cu Inês.
Regele, el-Rei D. Afonso IV, a fost dezgustat de unirea "nefirească" a unui prinț și a unei slujnice și a orchestrat un plan de asasinare a ei; Inês a fost înjunghiată și a murit lângă o fântână. D. Pedro, într-o durere nebună, s-a revoltat împotriva tatălui său, distrugând castele și jurând răzbunare împotriva crimei. Când a devenit rege, el a ordonat să fie smulse inimile celor care au ucis-o pe iubita lui, iar cadavrul lui Inês să fie dezgropat și așezat pe un tron, cu mâna sărutată de oameni, în timp ce el a proclamat-o regina sa. Astăzi ei se află într-o companie funerară, față în față pe mormintele lor din Mosteiro de Alcobaca, și se spune că cei care vizitează Quinta das Lágrimas, grădina în care a fost ucisă regina postumă, încă îi pot vedea sângele împroșcat pe stânci. După mine, cred că oricine îi judecă pe alții după locul sau circumstanțele (oricare ar fi ele) nașterii lor este un tiran, la fel ca el-Rei D. Afonso IV.
Artur Deus Dionisio