Sufletul trandafirului

Spre deosebire de o mare parte din celelalte lucrări ale lui Waterhouse, Sufletul trandafirului nu este o scenă preluată dintr-o poveste de dragoste celebră sau antică. În schimb, este un studiu al unei femei într-o grădină și se crede că se bazează pe lucrarea lui Alfred Lord Tennyson. Sufletul trandafirului a fost pictat când Waterhouse era în maturitatea sa creativă: un artist consacrat cu patroni și public deopotrivă, care și-a urmat viziunea unică adaptându-se în același timp la preceptele moderne privind stilul. Arhetipal romantic, este totuși executat cu fluiditate și vervă. Lasă în urmă imaginile cristaline ale secolului trecut. Waterhouse a încorporat adesea un extraordinar sentiment de senzualitate în femeile sale, fie sub formă de trup nud, fie pur și simplu sub formă de aspect delicat. Sexualitatea reținută și dorul după o iubire invizibilă sunt teme cheie în Sufletul trandafirului. Waterhouse înfățișează femeia din imagine fără nicio sexualitate evidentă, dar poziția ei lângă zid și mâna ei delicată conferă piesei subtile conotații senzuale. Multe dintre femeile lui Waterhouse sunt prinse sau închise, iar el pare fascinat de ideea unei femei care este puternică, dar reținută. Este posibil să fi fost ceea ce a observat la femei cu rang public înalt în timpul vieții sale. Sufletul trandafirului nu face excepție de la această temă; chiar dacă femeia este prezentată lângă un zid de cărămidă, ea găsește plăcere prin natură și prin gândurile ei despre o iubire care a fost.