William Glackens
Deși a lucrat alături de Robert Henri în cadrul Școlii Ashcan de artă americană, William Glackens a respins compozițiile lor mohorâte și discrete ce ilustrau realitatea vieții moderne a clasei de mijloc. La început, însă, nu a fost așa; imaginile lui ce reprezentau străzile triste ale New York-ului i-au câștigat reputația de artist serios. Dar, în urma câtorva excursii la Paris și în sudul Franței, și-a îndreptat atenția către ceea ce era considerat impresionism convențional, dezvoltându-și un stil doar al lui - dinamic, colorat și luminos.
Umbrele de soare ilustrează cu mândrie stilul dezvoltat pe cont propriu al lui Glackens, căldura și jovialitatea văratecă ale paletei lui. a veritable line through the center of the painting. Umbrele portocalii cu crem plutesc deasupra capetelor înotătorilor care s-au înghesuit pe o geană subțire de nisip, cei mai curajoși trăgându-și suflarea printre valuri. Modelele umbrelelor sunt reflectate în pereții casei cu turn din spatele lor, ale cărei coloane și ornamente surprind indicii subtile ale violetului și albastrului cerului de deasupra.
În jurul fiecărei figuri pare că există o aură de mișcare, contururi formate de nori de culoare. Glackens folosea tușe ca de paie pentru a-și crea formele: rochiile de vară ale femeilor, acoperișul turnului, pomii bogați din fundal. Ele amenință să se intercaleze, ca într-o pictură caracteristică impresionismului.
Totuși, se ciocnesc una de alta precum niște furtuni. Rezultatul este un câmp de figuri și obiecte independente, unite de tușele făcute parcă în grabă unei schițe, care sunt totuși idiosincratice în acțiune și culoare.
Anthony deFeo