Actorii Ichikawa Danjuro V în rolul unui Schelet, spirit al călugărului renegat Seigen (stânga), și Iwai Hanshiro IV în rolul Prințesei Sakura (dreapta), în piesa joruri „Sono Omokage Matsu nu Sakura (Vestigii ale pinului și cireșului)”, din partea a doua a piesei de teatru „Edono Hana Mimasu Soga (Floarea Edo: o soga Ichikawa)”, pusă în scenă la Teatrul Nakamura din prima zi a celei de-a doua luni, 1783

Când am văzut această gravură în lemn, am știut imediat că trebuie să v-o arăt. Așa că iat-o: „Actorii Ichikawa Danjuro V în rolul Scheletului, spirit al călugărului renegat Seigen (stânga), și Iwai Hanshiro IV în rolul Prințesei Sakura (dreapta), în piesa joruri „Sono Omokage Matsu nu Sakura (Vestigii ale pinului și cireșului)”, din partea a doua a piesei de teatru „Edono Hana Mimasu Soga (Floarea perioadei Edo: o soga Ichigawa)”, pusă în scenă la Teatrul Nakamura din prima zi a celei de-a doua luni, 1783”.

Piesele de teatru Kabuki cu spirite erau populare în prima parte a secolului XIX. Producțiile includeau efecte speciale dramatice, cum ar fi schimbări rapide de costume, prin care un actor se transforma într-o fantomă, sau utilizarea ușilor secrete și a aparatelor de zbor pentru a terifia sau impresiona publicul. Piesele erau în general jucate în plină vară, perioada tradițională pentru poveștile de groază, căci poveștile erau menite să le dea fiori spectatorilor. Perioada aleasă se sincroniza și cu Festivalul Japonez al Morților sau Obon matsuri. Gravura lui Katsukawa Shunsho din 1783 ilustrează călugărul budist Seigen, care s-a îndrăgostit de Prințesa Sakura, mai târziu bântuind-o.

E fantastic, nu-i așa?