Francisco Pradilla y Ortiz
Doña Juana, Regina Joanna I a Castiliei, a fost fiica lui Ferdinand al II-lea și a Isabellei I, monarhii catolici ai Spaniei. S-a căsătorit cu Phillip I, însă, acesta a murit relativ la scurt timp de febră, posibil tifoidă. După ce i-a însoțit sicriul timp de un an prin Spania, ea a fost în cele din urmă exilată la mănăstirea Santa Clara din Tordesilla, unde a suferit de boli mintale până la moartea ei în 1555.
În acest tablou realizat de Francisco Pradilla y Ortiz în anul 1877, Doña Juana, nebună, regina, văduvă, însoțește sicriul regretatului ei soț în drum spre Capela Regală din Granada, unde va fi înmormântat în cele din urmă. De asemenea, este vizibil însărcinată cu fiica lor Catalina de Austria. Aici vedem cum suferința ei s-a extins dincolo de punctul de saturație și începe să se manifeste fizic și comportamental. Biata Juana: este tulburată, însă cei îndoliați au trecut de doliu. Așteaptă răbdători, dar sunt plictisiți și dezinteresați. Este complet singură și, deși Pradilla o plasează în centrul compoziției, el scoate în evidență izolarea ei emoțională prin chipurile curtenilor din procesiune. Acesta este momentul în care înnebunește.
Dacă luam în considerare cumulul emoțional pe care l-a îndurat această femeie în acest moment, am putea să reevluăm acest termen de nebună. Își deplângea soțul necredincios pe care l-a iubit cu pasiune, care a conspirat împreună cu tatăl ei pentru a o ține departe de tron. Veridicitatea durerii ei este un tribut adus dragostei pe care a avut-o pentru acest bărbat și, având în vedere acest lucru, am putea reevalua această nebunie în timp ce Doña Juana îsî scutură de pe umeri mantia conformării și se avântă în natura omenească.
- Patti Sanders