Fără nume

Astăzi vreau să îmi amintesc de suferința și greutățile sclavelor chineze din San Francisco, care erau de fapt prostituate. După Rebeliunea Taiping (20 milioane de morți între 1850-1864) orice ar fi părut o îmbunătățire. Fetele ajungeau la începutul adolescenței și erau legate și vândute cu aproximativ 500 USD. Prețurile lor creșteau atunci când erau foarte frumoase ca tinere. Lor le erau oferite cantități mari de opiu pentru a le menține liniștite și dependente. Trăiau în cabine mici pe stradă, numite culcușuri, care nu erau nimic altceva decât bordeluri mizerabile. Când un bărbat interesat se oprea în fața culcușului, prostituata își arăta partea superioară a corpului și îl lingușea cu strigăte și mișcări seducătoare. "Fata din China drăguță! Vii înăuntru, te rog?" Ea își varia strigătele cu un mod mai direct de afișare a mărfurilor, o listă completă de prețuri și servicii. Până la orele târzii din noapte, se auzea vocea imploratoare a fetei chineze din culcuș strigând într-un cântec strident, monoton:"Two bitte lookee, flo bitte feelee, six bitte doee!". Deoarece se aștepta să facă sex cu zece până la douăzeci de bărbați într-o zi, viitorul lor va fi sumbru și scurt. Multe dintre prostituate au contractat sifilis, care le marcau mintea și trupul și era urmat de o moarte dureroasă. Înainte să se întâmple asta, unii proprietari le închideau într-o casă încuiată, cu mult opiu, așteptând să fie folosit pentru a se sinucide. Sau, dacă nu puteau face asta singure, erau ucise. Din momentul în care erau înrobite, speranța de viață era de aproximativ cinci ani - sclave, mărfuri de cumpărat și vândut. Nu multor oameni le păsa de ele, dar în San Francisco, femei precum Donaldina Cameron au condus cruciada împotriva prostituției atunci când putini îndrăzneau să o urmeze. 

Nu există foarte multe fotografii ale culcușurilor, dar Theodore Marceau (1859-1922) a făcut-o cel puțin pe aceasta. El era deținătorul unuia dintre primele lanțuri naționale de studiouri din SUA. A devenit foarte bogat făcând portrete de studio. Data acestei fotografii este necunoscută, probabil sfârșitul anilor 1880, moment în care Theodore încetase să fie fotograf de studio. Am găsit doar câteva alte fotografii din exterior, așa că aceasta pare a fi nu numai rară, ci și rară pentru el. Cuvântul 'bagnio' de pe fotografie înseamnă "baie", era folosit în mod obișnuit în San Francisco pentru "bordel".

Erik Appeldoorn