Jose Moreno Carbonero
Jose Moreno Carbonero era un pictor istoric spaniol din secolul 19.Provenind din Malaga in Andalusia, el a studiat la Paris si a lucrat la Roma inainte de a se aseza la Madrid unde a predat la Academia Royala de Arte San Fernando.Abordarea picturii istorice a lui Carbonero s-a desprins de predecesori prin aceea ca in loc sa se concentreze asupra dramei marilor momente istorice ale Spaniei, el a facut focus pe sentimentele umane si atitudinile care le-au insotit.
Putem vedea acestea expuse in Printul don Carlos de Viana.Carlos IV de Viana, fiul lui Juan II Aragon si Blanca I de Navarra, era mostenitorul regatelor Aragon si Navarra in Spania secolului 15. Cind mama lui a murit, tatal sau s-a recasatorit cu Juana Enriquez, care a condus la o relatie tata-fiu si mai incordata decit era deja.Confruntarile lor dinastice au escaladat intr-un conflict armat si a condus la incarcerarea principelui,respectind traditia medievala de a se descotorosi de relatii neconvenabile.Don Carlos a fost eliberat dupa douazeci de luni insa a fost din nou aruncat in inchisoare de catre tatal sau sapte ani mai tirziu. El a murit in scurt timp dupa ce a fost eliberat din prizonieratul al doilea fara sa fi apucat sa domneasca si fara sa lase mostenitori legitimi.Fratele sau vitreg Fernando II a succedat pe tatal lor si a unit Spania cind s-a casatorit cu Isabella I.
In Printul don Carlos de Viana il vedem pe Don Carlos impodobit bogat cu blanuri si bijuterii, in aparenta comfortabil si multumit.
Totusi daca privim mai cu atentie vedem ca expresia fetei lui tradeaza amaraciunea pe care o simte pentru soarta sa.In timp ce pictura este un instantaneu narativ al unei figuri istorice Spaniole, in acelasi timp contine si o invatatura pentru noi astazi.Cind contemplam ghinionul principelui , intelegem inutilitatea incercarii de a gasi scapare sau salvare in lucruri materiale si lux.Un suflet nu este multumit cu obiecte somptuoase.Nu este alinat de carti si nici nu este rascumparat de originea persoanei.Este evident ca confortul generos si excesiv nu ofera in cele din urma o recompensa sufletului.In cele din urma, putem privi cu empatie pe toti cei care sint privati de libertate fizica, precum prizonierii, cei obligati sa fie inchisi in casa, paralizatii si sclavii.
-Patti