Erosul Divin îl înfrânge pe Erosul Pământean

Erosul lui Baglione, creat pentru cardinalul Benedetro Giustiani, a fost un răspuns către Erosul pe care Caravaggio îl pictase pentru marchizul Vincenzo Giustiani, fratele cardinalului (da, se pare că aveau niște probleme de familie).

Caravaggio desenase un băiat frumușel, provocativ prin goliciunea sa, ca fiind un zeu tânăr al iubirii pământene pentru a fi un învingător asupra artelor liberale, pentru putere și pentru faimă. În plus, Caravaggio i-a dat și trăsăturile unui băiat ce ar fi putut fi și un model pentru figurile religioase. Aceasta era o provocare pentru valorile morale ale contemporanilor săi. Aici, totul arată diferit - Baglione l-a înfățișat pe Erosul Pământean aruncat la pământ de către Erosul Divin, îmbrăcat în armură. Un diavol cu urechi de faun și un trident stă ghemuit în colțul din dreapta jos. Antichitatea era conștientă de competiția pentru sufletul omului dintre Eros și Anteros, zeul iubirii împărtășite, literalmente iubirea returnată sau contra-iubirea. Anteros este, de asemenea, călăul celor ce disprețuiesc iubirea și avansurile altora, sau răzbunătorul iubirii neîmpărtășite. Dacă cei doi se împacă, atunci apare iubirea perfectă. În contrast cu acest aspect, imaginea lui Baglione, conform învățăturilor oficiale ale Bisericii de la acea vreme, are ca scop subjugarea iubirii pământene. Erosul divin, ce duce cu gândul la Sfântul Mihail căzând, se pregătește de lovitura finală.