Girard Thibault of Antwerp
Arta emană o natură contemplativă ca ceva atent și meditativ; prin urmare acțiunea nu este prima asociere care se face atunci când ne gândim la ea.
De fapt, originea cuvântului artă arată o altă direcție. Arta, din franceza secolului al X-lea, se referă la o abilitate ca rezultat al învățării sau al practicii; în latină, artem înseamnă nu numai o abilitate practică dar este și etimologic asemănător cu cuvântul arma, care înseamnă armă.
Timp de secole, armele au fost nu numai instrumente de luptă și pistoale, ci și accesorii de modă și afirmații ale gustului și statutului, cu mânerele și centurile lor decorate, care au evoluat alături de mișcările și stilurile artistice. Armamentul era o parte atât de importantă a culturii încât desenele erau adesea gravate de artiști celebri, cum ar fi Hans Sebald Beham, iar mânuirea armelor era o parte importantă a educației unui nobil european, cu meditatori, cursuri și cărți dedicate solemn acestui subiect.
Academia Sabiei, de Girard Thibault din Anvers, este cea mai artistic realizată carte de spadă, celebră pentru ilustrațiile sale, semnate de șaisprezece gravori flamanzi și susținută de regele Ludovic al XIII-lea al Franței.
Din păcate, Thibault a murit cu puțin timp înainte de publicarea cărții. El și-a petrecut viața compunând obsesiv o abordare matematică a mânuirii sabiei, căutând relații geometrice precise între spadasini opuși. Thibault a compus o proporție naturală extrem de logică a spațiului de luptă, exprimată printr-o diagramă circulară care este încă denumită cercul misterios, toate cu o viziune artistică și o abordare științifică iscoditoare.
Deși poate bizar astăzi, considerarea luptei ca o formă de artă, nu era o noutate atunci: cu cinci secole înainte de nașterea lui Hristos, strategul și filozoful chinez Sun Tzu a scris Arta Războiului, o carte compusă din 13 capitole, fiecare dedicat unui aspect al războiului. Arta Războiului este încă relevantă astăzi, în afara armatei, pentru strategiile corporatiste și antreprenorii care își caută locul pe piață.
Deși violent în anumite locuri și momente, secolul nostru este cel mai pașnic secol în care a trăit societatea civilizată. Războiul nu mai face parte din programa școlară a copiilor, dar câți sunt terorizați de război? Cu toții ar trebui să fim recunoscători pentru pace, să nu uităm ororile războiului și să-i respingem pe cei care îi pretind avantajele.
Artur Deus Dionisio