Francisco Goya
Astăzi vă prezentăm un tablou ce poate fi văzut până în data de 7 ianuarie (2018) la Muzeul The Wallace Collection în cadrul expoziției De la El Greco la Goya - Capodopere spaniole ale Muzeului Bowes. Aici puteți găsi mai multe informații despre acest eveniment. Sperăm să vă facă plăcere :)
Acest tablou a fost cumpărat la Paris, în anul 1862, de către John și Joséphine Bowes, din colecția defunctului Conte de Quinto, prin intermediul lui Benjamin Gogué.
Într-un interior sumbru, șapte bărbați sunt reprezentați în ipostaze și gesturi diferite. Înfățișarea lor fantomatică, lanțurile de la mâini și glezne și atmosfera pustie dezvăluie rapid starea lor jalnică de prizonieri. Personajele par aproape încremenite în pozițiile lor sub o arcadă solidă, lucru ce adaugă și mai mult la atmosfera opresivă. În plus, lumina strălucitoare și răspândită din fundal nu servește la iluminarea scenei, ci mai degrabă la accentuarea decorului întunecat și aproape monocromatic în care personajele sunt cuprinse de deznădejde. Cârpe rupte acoperă trupurile lor chinuite, iar unul dintre prizonieri este redat, în mod deosebit, gol, întins pe podea, cu un lanț legat de gât. Nu departe de el, un alt prizonier stă stângaci în picioare și ne privește cu ochi lipsiți de expresie. Aceste două figuri sunt emblematice pentru suferința ce copleșește acest grup de prizonieri, transmițând clar dezaprobarea artistului față de condiția inumană în care aceștia se află. Ca artist, Goya a fost în mod deosebit preocupat de reprezentarea suferinței umane, redând în numeroase ocazii starea proastă a prizonierilor. El a împărtășit convingerile gânditorilor vremurilor sale ce pledau pentru drepturile umane, căutând o reformă a reglementărilor penale.
Acest tablou face parte dintr-o serie de douăsprezece tablouri, de dimensiuni mici, de cabinet, realizate pe foi de tablă între anii 1793 - 1794. Seria cuprinde o varietate de teme precum un azil de boli mentale, o scenă teatrală sau o epavă, teme pe care în mod normal nu le-ar fi pictat pentru clienții săi. Goya se recupera la acea vreme dupa o boală gravă ce l-a forțat la izolare și care, în cele din urmă, a dus la pierderea permanentă a auzului.