Pieter Bruegel the Elder
Această pictură face referire la o iarnă din 1564/65 care a fost, potrivit unor înregistrări, deosebit de aspră.
Această scenă conține, probabil, un înțeles mai profund, legat de interpretarea alegorică a existenței umane, răspândită în secolul XVI. Conform acestui concept, persoana credincioasă este un pelerin, trecând printr-o viață presărată cu pericole și tentații, pe care acesta trebuie să le evite pentru a putea ajunge la mântuire. De aceea și capcanele de păsări, ca cea din partea dreaptă a prim-planului, ce simbolizau în literatura acelui timp momelile diavolului pentru sufletele neglijente (pasărea fiind, în mod tradițional, simbol al sufletului). Similar, artiștii se foloseau adesea de scene de patinaj pentru a exprima natura incertă (alunecoasă) a existenței. Patinatorii și păsările se întâlnesc aici, în nonșalanța și vulnerabilitatea lor la pericolele ce-i pândesc. Cu viziunea sa precisă și sintetică despre lume, artistul a reușit să reînnoiască această temă cu măiestrie.
Aruncați o privire asupra articolului despre o altă capodoperă realizată de Bruegel: "Pieter Bruegel cel Bătrân, Vânătorii în Zăpadă în Filme".