Eugène Delacroix
Eugène Delacroix a fost unul dintre uriașii picturii franceze, dar ultima sa expoziție retrospectivă a fost tocmai în 1963, anul centenar al morții sale. În colaborare cu Muzeul Metropolitan de Artă din New York, Luvru găzduiește o expoziție istorică ce conține peste 180 de lucrări—preponderent picturi—drept tribut adus întregii sale cariere. Expoziția se încheie pe 23 iulie 2018 - e unul dintre cele mai importante evenimente ale anului!
"Nu există pânză care să releve mai bine viitorul unui mare pictor." Acestea sunt cuvintele cu care a descris Thiers prima lucrare trimisă Salonului de către Delacroix, pe atunci un tânăr de douăzeci și ceva de ani. Prin acest subiect nou inspirat de Infernul lui Dante, prin concepția sumbră și compoziția profund dramatică, precum și prin referințe la Michelangelo și Rubens, artistul a îndreptat pictura într-o direcție nouă, ce urma să fie cunoscută drept romantică.
Dusă era vremea pictorilor clasiciști ce imitau arta greacă și romană: aceștia nu-și mai aveau locul în gusturile vremii. Ideea transmisă de Barca lui Dante este că există genii de peste hotare care au scris lucrări îmbibate cu un mod de a vedea și a simți foarte diferit de cel al francezilor. Citindu-i pe acești oameni geniali, îți este stimulată mintea prin subiectele noi și imaginația prin cutezanța nemaiîntâlnită. Atât de noi erau toate acestea, încât pictura lui Delacroix a cunoscut și destui critici: " o mâzgâlitură în toată regula", așa o descria Delécluze, un discipol de-ai lui David. Delacroix s-a inspirat din scrierea vizionară a poetului italian pentru a crea o pictură de un romantism și o forță clară.
Chiar dacă a fost inspirată de tradiția mitologică, această lucrare îl are drept personaj pe poetul italian Dante Alighieri (1265-1321). În Divina Comedie (1306-21), Dante povestește despre vizita lui poetică în Iad, ghidată de Virgil. Divina Comedie are trei păți: Iad, Purgatoriu și Paradis. Călătoria lui Dante începe în Iad, în compania poetului roman, și se continuă prin nouă cercuri succesive, în drumul lui către Beatrice, care-l va ghida prin Paradis. În această scenă, Dante și Virgil, pilotați de Phlegyas, traversează lacul ce înconjoară orașul infernal Dis; sufletele damnate se zbat în apă și încearcă să-și schimbe soarta agățându-se de barcă.