Sticletele

Aceasta este ultima noastră duminică petrecută cu Mauritshuis din Haga, dar cu siguranță vom continua să le prezentăm operele de artă la DailyArt! :)) Sper că v-am încurajat să vizitați acest muzeu minunat!

Pe 12 octombrie 1654, a explodat depozitul de praf de pușcă din Delft, provocând daune pe o suprafață considerabilă a orașului. Această explozie a avut un impact și asupra picturii, căci a cauzat moartea prematură a lui Carel Fabritius (1622–1654), unul dintre cei mai talentați artiști ai generației sale. Studioul lui, situat la o aruncătură de băț de locul accidentului, a fost complet distrus. Probabil că asta explică de ce au supraviețuit așa puține picturi de-ale lui; cu toate acestea, opera sa de dimensiuni mici dă dovadă de originalitate și de o calitate impresionantă. Tușele sale fluente și fără de greș îl fac cel mai talentat student al lui Rembrandt, iar reproducerea excepțională a luminii l-a inspirat și pe Johannes Vermeer. Una dintre capodoperele lui Fabritius este Sticletele, care datează din anul morții sale. Este un portret înduioșător al unei păsări mici, prinse cu un lanț de cutiuța ei cu mâncare, pe fundalul unui perete alb, tencuit.

Putem recunoaște sticletele după pata roșie de pe față (care s-a șters cu timpul) și după fâșia galbenă de pe aripa neagră. Pasărea și-a căpătat porecla olandeză (puttertje) datorită unui truc pe care-l putea învăța: să-și scoată (putten) singură apa, folosindu-se de o găletușă pe care o cobora de un lanț într-un recipient mic cu apă. Putea, de asemenea, să fie învățată să-și ridice singură capacul cutiei cu mâncare. Sticleții erau animale de companie populare în secolul al XVII-lea. Compoziția extraordinară a lui Fabritius era probabil un exemplu de trompe l’oeil, o pictură realizată cu intenția de a crea iluzia realității. Cel mai probabil, pictura trebuia să stea pe perete, din moment ce sticletele este reprezentat de jos. De la distanță, pare surprinzător de real.

Aici găsiți povestea explozivă a vieții și morții lui Carel Fabritius!