Pieter Bruegel the Elder
Îți prezentăm tabloul de astăzi mulțumită Kunsthistorisches Museum din Viena, unde acum ai ocazia să vizitezi prima mare monografie a lui Pieter Bruegel cel Bătrân. Aproximativ jumătate din lucrările existente ale lui Pieter Bruegel cel Bătrân sunt expuse acolo. E de neratat pentru orice iubitor de artă—dar dacă nu poți ajunge în Viena, azi îl poți vedea aici, la DailyArt! :)
Dans Țărănesc de Bruegel este una dintre lucrările pe baza cărora a apărut mitul lui Bruegel Țăranul—încurajat de observațiile lui Karel van Mander din cartea sa, Schilder-Boeck (1604)—cum că "Bruegel se amuza analizând natura țăranilor - atunci când mâncau, beau, dansau, țopăiau, făceau dragoste sau în alte distracții". Patronul picturii și contextul original al acesteia nu au putut fi determinate în mod concludent nici până în prezent.
Bâlciul bisericii, dat în cinstea finalului recoltei—fapt sugerat de paiele și cojile de nuci din prim-plan—le dă țăranilor o bine-meritată ocazie să sărbătorească. Cadrul este o stradă dintr-un oraș brabantin ce se întinde între un han și o biserică. O masă improvizată (poate pliantă?) cu mâncăruri simple (o pâine, unt, sare și bere) și diverse vase de băut este așezată în fața cârciumei, în stânga. Două ghirlande de pe acoperișul clădirii indică faptul că acolo se servește băutură proaspătă. Steagurile roșii ale unei bresle de arcași, înfățișând pe Sfânta Fecioară și pe Sfântul Gheorghe, indică ocazia festivalului. Xilogravura colorată de pe copacul din dreapta, cu buchetul de flori dedesubt, sunt alte referințe la originile creștine ale acestei sărbători țărănești. Tarabele din jurul bisericii, ce închid compoziția în fundal, sunt și ele motive tradiționale ale kermis (bâlciului).
Cuplul ce se îndreaptă în pas grăbit să intre în dans și figura din stânga care cerșește cu mâna întinsă după atenția lor creează o scenă tensionată ce caracterizează fantastic compoziția și atrage privitorul în vraja ei. Această imagine plină de viață, cu personaje ale căror înfățișări sunt redate asemenea unor portrete minunate, precum cele ale cimpoierului sau tovarășului său din prim-plan, cu ritmul pulsând în dansul vioi în cerc și cu scena adorabilă cu cei doi copii dansând, fac această capodoperă remarcabilă, inegalabilă ca dinamism și monumentalitate. Utilizarea rafinată a culorii conturează spațiul și conduce privitorul prin compoziție. Un exemplu al acestui fapt sunt izmenele roșii ale tânărului dansator, ale cărui picioare apar de sub brațele cuplului din prim-plan, astfel ancorându-i poziția în spațiu.
P.S. Dacă vrei să știi mai multe despre Bruegel, dă click aici și citește despre lucrarea sa, Secerătorii.