Pantofii Cenușăresei

Aubrey Beardsley a fost un ilustrator și autor englez. Desenele sale, de obicei cu cerneală neagră, influențate de stilul gravurilor în lemn japoneze, au subliniat grotescul, decadentul și eroticul. A fost o figură de frunte în mișcarea estetică, care i-a inclus și pe Oscar Wilde și James A. McNeill Whistler.

Recent am dat peste această ilustrație a Cenușăresei. Beardsley a scris propria sa versiune a poveștii Cenușăreasa pentru a-i însoți ilustrația și, deși imaginea în sine poate părea destul de inocentă, povestea este mai mult pe linia interpretărilor întunecate și întortocheate de basm. A apărut în Cartea galbenă din iulie 1894 și a personificat rolul puternic pe care moda îl are în cadrul unei societăți. Beardsley schimbă sfârșitul poveștii pentru a transforma basmul fericit al copiilor într-o mizerie ucigașă despre modă și gelozie.

După cum a scris:

Probabil că ai auzit de Prințesa C. cu picioarele ei subțiri și papucii strălucitori. A fost iubită de prințul care s-a căsătorit cu ea, dar a murit la scurt timp după aceea otrăvită, conform Dr. Gerschovius, de sora ei mai mare, Arabella, cu sticlă pudrată. Bănuiesc că era sticlă făcută din acei pantofi în care a dansat la celebrul bal, pentru că pantofii Cenușăresei nu au mai fost găsiți de atunci.

Oricum, aș purta această rochie!

P.S. Dacă aveți chef de un basm, citiți aici povestea regelui Pedro și a lui Inês de Castro!