Pictură

Ca și alți scriitori ai generației pierdute a lui Hemingway - artiști care au părăsit Statele Unite la începutul secolului al XX-lea în căutarea unui stil de viață mai boem și mai modern - Patrick Henry Bruce a plecat la Paris în 1904 și a rămas acolo pentru mai mult de treizeci de ani. Primii săi eroi au fost Henri Matisse și Paul Cézanne. Lucrările sale timpurii au explorat priveliștile și formele Franței cu o exuberanță coloristică inspirată de Matisse și o căutare a rigorii structurale inspirată de Cézanne.

După Primul Război Mondial, Bruce a început să picteze natură moartă, un gen solitar și contemplativ, concentrându-se pe obiectele adunate în camerele sale spartane de lângă Ecole des Beaux-Arts. Tema sa principală a fost identificată din fotografiile apartamentului. Aici, pe partea superioară înclinată a mesei sale antice, Bruce a aranjat unelte de dulgher, bucăți de lemn rulate și mulaje arhitecturale (el s-a întreținut făcând afaceri cu mobilier de epocă) și, eventual, un fruct. În emulație cu Cézanne, care a susținut redarea naturii prin intermediul formelor simple, Bruce și-a redus obiectele obișnuite la forme geometrice abstracte. Pe acestea le-a pictat ca obiecte solide masive care, totuși par să interacționeze dinamic. Le-a construit cu o acuratețe de perspectivă atent calibrată, dar le-a subminat stabilitatea arătându-le pe fiecare dintr-un unghi diferit; ele sunt pe cale să se prăbușească unul peste altul și să se reverse din spațiul picturii. Bruce a pictat meticulos, folosind cu atenție gradații de culoare. Aici el a folosit un întreg spectru de albastru, augmentat cu verde intens, o nuanță de roz-portocaliu și alb-negru. Preocupat de aceste relații dintre culori, Bruce a pictat strat peste strat. Pe măsură ce revizuia o suprafață, a văzut ca echilibrul tonal al întregii compoziții se schimbă, obligându-l să modifice alte suprafețe (de exemplu, toate zonele negre din acest tablou erau anterior albastre), rezultând o zonă construită cu un strat gros. 

În anii 1930, lipsa de recunoaștere, izolarea tot mai mare și vaga perfecțiune pe care o cauta în arta sa l-au condus pe Bruce la disperare. Și-a distrus toate lucrările, cu excepția a aproximativ 100, iar în 1936, la scurt timp după ce s-a întors la New York, s-a sinucis. Intensitatea sa tragică și convingerea că arta sa ar putea oferi o deschidere către tărâmurile imaginației sunt dezvăluite într-o scrisoare emoționantă scrisă în 1928 prietenului său, romancierul Henri-Pierre Roché: “Îmi fac toate călătoriile în apartament pe zece pânze. Cineva poate vizita multe țări necunoscute așa."

Clinton Pittman

P.S. Citiți aici cum s-a schimbat cubismul în secolul al XX-lea!