În această gravură, Sfântul Antonie, un călugăr egiptean care în tinerețe a căutat singurătatea, abstinența și meditația în deșert, fiind considerat și primul pustnic creștin, stă așezat și citește o carte. Pălăria lui de pelerin se află în stânga lui, iar simbolurile cu care este asociat, o cruce și un clopot, sunt plasate în dreapta lui. Sfântul Antonie cel Mare a fost un subiect popular de devotament. Un pustnic învățat, se credea că poate vindeca o serie de afecțiuni ale pielii, dintre care o parte au fost descrise drept focul Sfântului Antonie. Călugării din Ordinul Sfântului Antonie erau o apariție obișnuită în epoca medievală, iar clopotele pe care le foloseau pentru a cere pomană au devenit unul dintre atributele sfântului.
Dürer, aici, într-una dintre rarele sale compoziții orizontale, evită episodul mai pitoresc al ispitei sfântului și, în schimb, îl arată într-o contemplație savantă. În locul unei încăperi confortabile, Dürer l-a așezat însă pe sfântul ascet în fața unui peisaj urban spectaculos, care pentru noi astăzi este probabil principala atracție a acestei gravuri.
Să aveți o duminică liniștită!
P.S. Misterul pătratului magic al lui Dürer este aici pentru a fi rezolvat!