Jan van Eyck
Maica Domnului și copilul ei apar mai mari decât în realitate, de parcă ar pluti în aer, în naosul inundat de lumină al unei catedrale gotice. Totul radiază, strălucește și sclipește precum o piatră prețioasă: cu un talent artistic excepțional, Jan van Eyck folosește culori ce vibrează atât de intens încât întreg tabloul este inundat de o explozie unică de lumină. Ca simbol atât al lui Dumnezeu cât și al Fecioarei Maria, lumina este deosebit de importantă pentru acest tablou de dimensiuni mici. Însă strălucirea redată aici nu aparține luminii soarelui. Având în vedere orientarea obișnuită a unui cor către est, este cât se poate de evident că lumina arătată aici vine dinspre nord: se dorește arătarea luminii veșnice, a luminii sfinte. Divinul capătă formă în interiorul bisericii, iar grupul format din Mama și Copilul este o viziune scăldată într-o lumină cerească. Realul și cerescul devin greu de deslușit. În spatele Fecioarei Maria, încadrată de două lumânări aprinse, se află o statuie ce arată exact ca Fecioara Maria în timp ce stă în catedrală. În depărtare, deasupra corului, se înalță un crucifix ce veghează protector asupra îngerilor îmbrăcați strălucitor care cântă un cântec. Sculptura devine o viziune: Isus, un copilaș ce se află în prim plan în siguranță în mâinile mamei sale, prevede sacrificiul suprem în imaginea din spate. De asemenea, pictura oferă privitorului o idee asupra unei lumi îndepărtate, fiind în același timp apropiată de realitate și totuși cu un pas în afara ei. Renumitul savant al iconografiei, Erwin Panofsky a descris tabloul ca și cum ne-am uita printr-un microscop și telescop în același timp.
Vă prezentăm capodopera de astăzi mulțumită Gemäldegalerie din Berlin <3
P.S. Compară aici această extraordinară redare a Fecioarei Maria cu o altă lucrare medievală - renumita Madonna Ognissanti de Giotto!