Raphael Santi
Probabil în această zi în 1483, Rafael Sanzio, unul dintre cel mai mari maeștri artiști ai Renașterii s-a născut. Munca lui este admirată pentru clartiatea formei, ușurința compoziției și efectul vizual oferit grandorii umane al idealismului Neoplatonic. Rafael a fost foarte productiv, se ocupa de un atelier mare și, în ciuda morții sale la vârsta de 37 de ani, a lăsat o mare colecție de lucrări. Multe dintre care au fost găsite in palaul din Vatican, unde camerele cu frescă ale lui Rafael erau centrul, și cele mai grandioase, lucrări ale carierei lui. Cea mai cunoscută lucrare este Școala din Atena din Stanza della Segnatura din Vatican. După perioada de tinerețe petrecută în Roma, o mare parte din munca lui a fost executată de atelierul său din desenele sale, cu o considerabilă pierdere de calitate. A fost extrem de influent în perioada vieții lui, în afara Romei arta lui a fost cunoscută în mare parte prin tipărire în colaborare.
Dar despre munca lui: Voalul deasupra părului, de unde derivă si numele splendidei arte a lui Rafael, indică faptul că o femeie este căsătorită, însă identitatea ei exactă nu este cunoscută. Conform lui Giorgio Vasari, care a observat pictura în casa vânzătorului Matteo Botti în Florența, opera o prezintă pe Margheritta Luti, cunoscută și ca La Fornarina, o femeie pe care Raphael a iubit-o de-a lungu vieșii lui, dar rochia rafinată și bijuteriile sunt mai indicative de un portret făcut la comanda unei tinere de speță nobilă. Există zvonuri precum că dragostea lui Rafael pentru La Fornarina a fost cauza morții lui, dar asta este o poveste cu totul diferită.
Este un portret pe trei sferturi unde unul dintre umeri este lăsat pe spate, gest deja explorat de Leonardo da Vinci, care accentuează adâncimea spațială și modularea luminii și a umbrelor. Fundalul întunecat evidențiază tonurile pielii rozalii ale tinerei și luminozitatea îmbrăcăminții palide de mătase. Gestul de a-și plasa mâna dreaptă pe inima ei este cel mai probabil o expresie a devotației și a iubirii, dar poziția celeilalte mâini care se extinde în prim plan este obiectul care aduce în lumină somptuosul material al mânecii și interacțiunea luminii în pliurile materialului. Într-adevăr, la o inspecție mai amănunțită, rochia este obiectul principal al picturii, creată prin îndemânare extraordinar de magistrală, în timp ce fața femeii, dată puțin în spate și parțial în umbră și în special ochii ei întunecați și adânci, exprimă gândurile interioare ale muzei. Efectul per ansamblu este complex și totodată extraordinar.
O zi frumoasă tuturor!
P.S. Aici puteți citi mai multe despre Rafael, prințul pictorilor din vremea Renașterii!