Sita și Sarita

Privind dintr-un fundal întunecat, printr-o blană neagră ca tăciunele, doi ochi sclipitori vrăjesc privitorul în lucrarea Sita și Sarita, aleasă cu ocazia Zilei Aprecierii Pisicilor Negre. Pictat de artista americană Cecilia Beaux, tabloul este un portret al verișoarei ei, Sarah, care privește visătoare în depărtare, în timp ce mângâie domol o pisică mică, urcată pe umărul ei. În loc să redea pisica în poala lui Sarah, aceasta se află la nivelul ochilor ei, blana neagră amestecându-se cu părul ei și în contrast puternic cu tenul deschis al acesteia. Prin ochii aurii fixați pe privitor, pisica practic fură lumina reflectoarelor.  

Compoziția denotă influențe ale contemporanilor lui Beaux - interpretarea rochiei albe a lui Sarah, cu pliuri și umbre în nuanțe de albastru deschis, gri și maro, face referire la lucrările artistei impresioniste Mary Cassatt (pe care Beaux a cunoscut-o pe când studia la Paris), pe când paleta limitată de culori e o trimitere la McNeill Whistler. 

Beaux a pictat două versiuni identice ale lucrării Sita și Sarita. Primul a fost realizat în 1893 și donat în cele din urmă unui muzeu din Franța. Se află acum în Museul Orsay din Paris. Aproape 30 de ani mai târziu, înainte să renunțe de tot la pictură, a creat tabloul prezentat astăzi, pentru ea însăși. Acesta este acum expus la Galeria Națională de Artă din Washington, D.C.

Deci, cine e cine în această scenă încântătoare? Beaux a folosit în titlu forme diminutive de alint din spaniolă - Sita înseamnă „micuță” și se referă la pisică, pe când Sarita este o poreclă de-a lui Sarah. De remarcat că pisica este prima în titlu.

- Martina Koegan

P.S. Îți plac pisicile în artă la fel de mult ca nouă? Răsfață-te cu: cele mai drăguțe pisici în artă și Tsuguharu Foujita, maestrul pisicilor. <3