Acest portret al lui Dolores Hoyos, pe lângă faptul că păstreză memoria persoanei în mintea familiei și a prietenilor, arată realismul care caracterizează limbajul pictural al lui Hermenegildo Bustos. Artistul a fost interesat de a reflecta atributele fiecarei fețe, emoțiile și bagajul psihologic al subiectului, spre deosebire de idealizarea specifică picturilor făcute în a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
Dolores Hoyos ne este prezentată ca fiind o tânără femeie care ține delicat în mâinile ei o floare albă, o magnolie. Această floare reprezintă nobilitatea spiritului și puritatea, printre multe alte înțelesuri. Aceste caracteristici pot fi tipice tinereții sau pot simboliza pierderea cuiva; tânăra femeie este îmbrăcată complet în negru, ca și cum ar fi în doliu și, chiar dacă este numai o interpretare, ar putea fi o posibilitate.
Accesoriile purtate de tânăra femeie sunt simple: o pereche de cercei, un colier legat în jurul gâtului cu o încuietoare ovală și câteva inele care nu au multe detalii. Când le comparăm cu inventarul de bijuterii și accesorii purtate de alte muze de-a lungul carierei artistului, sugerează că el ar fi crescut în clasa de mijloc. În rochia neagră, pictorul reușește să realizeze câteva pliuri cu niște apăsări puțin mai ușoare; hainele și fundalul contrastează cu pielea albă a fetei și floarea de culoarea zăpezii.
Dolores Hoyos apare neînfricată și, chiar dacă își fixează privirea drept înainte, aceasta pare pierdută. Are o expresie solemnă, asemenea tuturor oamenilor portretizați de Bustos. Este rar sau aproape imposibil să găsești conturul unui zâmbet în oricare dintre portrete, incluzând în copii. În ciuda seriozității, pictorul reușește să captureze în operele sale o trăsătură care dezvăluie caracterul personajului pe care l-a pictat.
Una dintre cele mai mari griji ale lui Hermenegildo Bustos era să captureze cu acuratețe fizionomia modelelor sale, fiind totodată și motivul pentru care expresii puternice și dure, dar de asemenea subtile și gingașe pot fi găsite în opera sa. În picturile lui, elemente iconografice precum magnolia din această operă apar în mod regulat. Începând cu anii 1850, o serie de elemente apar constant în munca lui, atât tehnice cât și formale. Timp de 22 de ani, el a folosit fie o tablă de oțel, fie o țesătură pe post de suport, și aproape de fiecare dată, el a prezentat figurile în trei sferturi de profil pe un format dreptunghiular. Exact acesta este formatul și în cazul portretului acesta, realizat de către artist în 1864.
- Maestro Carlos Uzcang Gaona
Vă prezentăm tabloul de astăzi mulțumită Museo Blaisten. :)
P.S. Aici sunt 10 dintre cele mai faimoase artiste care și-au realizat autoportrete.