Bătrânul Junier obișnuia să vândă legumele pe care le cumpăra în fiecare dimineață dintr-un magazin local din Paris. El a fost un bun prieten al artistului de mulți ani; soția lui obișnuia să gătească pentru Rousseau. Pentru că pictorul îi datora niște bani și Dl. Junier abia își cumpărase un cal de care era foarte mândru, s-au pus de acord ca Rousseau să facă un tablou cu acesta.
Rousseau a lucrat dintr-o fotografie. El a făcut schimbări semnificative, totuși, care dezvăluie procesul său creativ. El a omis un copac de pe bulevard și s-a jucat în special cu mărimea și poziția celor trei câini. Aceștia au o funcție vizuală. Câinele negru și mare creează efectul de adâncime al căruței. Noi știm că atunci când Max Weber (faimosul și importantul sociolog german, istoric, jurist, și economist politic) i-a comentat lui Rousseau că acel câine negru era prea mare în raport cu scara generală a picturii, artistul a răspuns că pictura sa necesita asta. Câinele în miniatură, pe de altă parte, patrulând în fața căruței dă monumentalitate iepei. Ea stă curioasă pe vârfurile copitelor, astfel subliniind umbrele de pe pământ. Această iapă, precum o dansatoare pe poantele ei, pare aproape suspendată în spațiu. Rousseau a fost foarte atras de acest tip de paradox, care face câteva caractere să plutească într-un spațiu pur pictoral.
P.S. Noi îl iubim pe Rousseau! Mai ales junglele sale fantastice! Le poți vedea aici. <3