Max Beckmann
Autoportret cu un pahar de șampanie este cea de-al treilea autoportret a lui Max Beckmann, un pictor, desenator, gravor, sculptor și scriitor german care a fost executat după Primul Război Mondial. Anterior s-a portretizat ca un infirmier medical și ca un artist în atelier, aici apare ca un dandy elegant în smoking la barul unui club de noapte. Beckmann s-a bazat astfel pe un motiv foarte tradițional: reprezentările băutorilor veseli și petrecăreților erau deosebit de populare în pictura neerlandeză și flamandă a secolului al XVII-lea. Acest portret, însă, nu transmite o impresie de veselie zbuciumată. Capul artistului seamănă cu un craniu, pielea lui are o nuanță verzuie, iar nuanțe de roșu și galben strălucește în ochi. Corpul este înghesuit în spațiul pictural restrâns cu o ipostază stângace, aproape contorsionată. Un personaj cu aspect grotesc râde în fundal; în oglinda din stânga, aceeași față râde înapoi ca un ecou amenințător.
Perioada imediat următoare Primului Război Mondial a fost impactată de schimbări uriașe în politică și societate. În timp ce profitorii din timpul războiului și-au etalat bogăția în cluburi de noapte, cabarete și hoteluri de lux, nenumărați alții au căzut pradă sărăciei. Beckmann adoptă aici identitatea ambiguă a bon vivantului bolnăvicios, încercând să scoată o oarecare plăcere din viața în ceea ce este probabil barul Frankfurter Hof din Berlin, unde (conform martorilor contemporani) băutura sa preferată a fost șampania. Va deveni rolul lui clasic: cel al burghezului distante, al observatorului detașat care ține o oglindă în fața societății.
Vă prezentăm pictura de astăzi mulțumită Muzeului Städel.
P.S. Vă place acest autoportret? Atunci trebuie să vedeți top 12 cele mai faimoase și importante autoportrete din istoria artei!