Aici Caravaggio prezintă povestea din Noul Testament biblic: în a treia zi după Răstignire, doi dintre ucenicii lui Iisus mergeau spre Emaus când L-au întâlnit pe Hristos înviat. Atunci nu îl recunoscuseră, dar, în acea seară, la cină, El „... a luat pâine și a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o. Și li s-au deschis ochii și L-au cunoscut; și a dispărut dinaintea ochilor lor” ( Luca 24:30-31).
Acest tablou a fost creat la apogeul faimei lui Caravaggio. În mod obișnuit pentru el, i-a pictat pe ucenici ca oameni obișnuiți, muncitori, cu barbă și riduri și haine zdrențuite, în contrast cu tânărul Hristos fără barbă, care pare să fi venit dintr-o altă lume. Caravaggio surprinde cu brio punctul culminant dramatic al poveștii, momentul în care discipolii văd brusc ceea ce a fost în fața lor tot timpul. Acțiunile reflectă uimirea lor: unul este pe cale să sară de pe scaun, în timp ce celălalt își aruncă brațele într-un gest de uimire. Lumina puternică subliniază intensitatea dramatică a scenei.
P.S. Caravaggio este cu siguranță un nume știut de toată lumea, dar știți cum a murit? Nu există un răspuns clar, doar multe zvonuri misterioase...