Digul

Între 1907 și 1910, marea și universul din jurul ei au fost sursa supremă de inspirație pentru Spilliaert. El a observat elementul natural, neschimbat, dar mereu în mișcare, în timpul plimbărilor solitare, adesea nocturne. A lăsat, fără odihnă, marea și plaja să sufere transformări care reflectau starea lui de spirit în permanentă schimbare și își duceau propria lor viață interioară. În Digul, Spilliaert a introdus o împărțire strictă a suprafeței, în zone succesive. Astfel, el conduce privirea de-a lungul unei diagonale până la adâncimea orizontului și, urmând acea linie, până la infinit. Apariția unei cabane din bușteni ca singur semn al prezenței umane și cadența ritmurilor vizuale însuflețesc o compoziție a priori statică. Cu masa neagră din prim-plan, care se termină brusc cu un colț tăiat, aceeași tăietură corespunde capătului digului. Planurile întunecate și luminoase se armonizează, la fel ca și liniile drepte și curbe. Acestea converg într-un singur punct, în timp ce, în depărtare, haloul luminos al luminilor farurilor, fac trimitere din nou la prezența omului. Spilliaert a tratat de mai multe ori tema digului în confruntare directă cu marea. Această versiune surprinde prin formatul său neobișnuit: lucrarea este aproape de două ori mai mare decât celelalte interpretări cunoscute ale subiectului.

Vă prezentăm lucrarea de astăzi datorită Muzeelor Regale de Arte Frumoase din Belgia, Bruxelles.

Dragi utilizatori DailyArt, avem nevoie de ajutorul vostru. Avem nevoie de 100.000 USD pentru a crea noi aplicații DailyArt, deoarece cele pe care le folosiți astăzi sunt prea vechi și, cu ele, în curând nu ne vom putea continua munca. Dacă doriți să ne ajutați, aflați cum puteți face acest lucru. Mulțumim foarte mult!

P.S. Vedeți mai multe capodopere de la Muzeele Regale de Arte Frumoase din Belgia, chiar dacă nu plănuiți să vizitați Bruxelles! <3