Natură mortă cu portocale și lămâi cu mănuși albastre

Vincent van Gogh a pictat acest tablou la scurt timp după eliberarea sa din spitalul de psihiatrie unde se recupera din cauza ultimelor zile dezastruoase din timpul șederii lui Paul Gauguin cu el în Arles. Într-o scrisoare lungă către fratele său, Theo (de la 23 ianuarie 1889), Van Gogh a menționat acest tablou, pe lângă multe alte probleme, inclusiv nevoia de a câștiga bani din vânzarea de tablouri. Probabil că se gândea la cumpărători când picta această natură moartă.

Van Gogh a fost în mod clar atras de formele și nuanțele citricelor așezate în coșul de răchită. Artistul se referă în scrisoarea sa la un „aer șic” în această imagine, determinat probabil de includerea mănușilor albastre de grădină. Pictura dezvăluie simțul extraordinar de original al artistului în ceea ce privește alegerea culorilor, precum și utilizarea sa bogată de vopsea; acesta se străduiește să evoce pielea de ceară noduroasă a diferitelor fructe, puful țepos al ramurilor și materialul moale al mănușilor purtate.