Vincent van Gogh
Timp de un an, din 9 mai 1889 până în 16 mai 1890, Vincent van Gogh și-a început zilele într-un mod asemănător. În fiecare dimineață, uitându-se pe fereastra camerei sale, el a văzut o scenă precum aceea din această pictură: un câmp de grâu înconjurat de un zid jos de piatră, câțiva plopi și o veche casă de țară, toate scufundate în lumina dimineții devreme. Această fereastră avea vedere către est, iar vederea zilnică a soarelui răsărind îl umplea pe Vincent de inspirație și bucurie. El chiar a început să picteze această scenă, cu un plugar lucrând pământul, la sfârșitul lui august 1889 și a terminat-o pe 2 septembrie. Acesta a fost un mare pas pentru artist, cum el nu mai pictase de o lună și jumătate de la mijlocul lui iulie. Personalul de la azilul Saint-Paul de Mausole din Saint-Rémy, unde era cazat, îl închiseseră afară din studioul său până când își va fi redobândit sănătatea și o stare mintală mai calmă.
Van Gogh a făcut referire la această pictură într-o scrisoare către fratele său Theo datată pe sau în jurul dății de 2 septembrie: „Ieri am început să lucrez puțin din nou—ceva ce văd pe geam—un câmp de miriște galbenă care este arat, opoziția pământului arat cu tente de mov cu fâșiile de miriște galbenă, fundalul cu dealuri. Munca îmi distrage atenția infinit mai bine decât orice altceva, iar dacă aș putea să mă dedic din nou ei cu toată puterea mea, asta ar putea fi cel mai bun remediu” (Scrisori, nr. 789).
Să aveți o miercuri calmă cu toții!
P.S. Nu ratați colecția noastră de produse Van Gogh din magazinul DailyArt!
P.P.S. „Singura dată când mă simt viu este când pictez.” Citiți cum arta i-a salvat viața lui van Gogh.