Robert Delaunay
Este timpul pentru puțin soare.
Astăzi vă prezentăm o celebrare radiantă de culoare și mișcare. Relief oranj de Robert Delaunay consistă dintr-o coloană centrală cu cinci discuri care ancorează compoziția, în timp ce inele de tonuri luminoase—galben lămâie, turcoaz, verde viu și oranj aprins—pulsează în afară precum unde de lumină. Delaunay a scris odată, „Totul este rotunjime—soarele, pământul, orizonturile. Forța care propulsează în pictură.” Aici, această filozofie devine luminozitate pură.
În mare parte autodidact, Delaunay a început în proiectarea de teatru înainte de a trece la pictură. El l-a admirat pe Cézanne și i-a cunoscut pe cubiști, dar nu a putut accepta niciodată paleta mută a cubismului. „Nu am putut suporta să supun culoarea formei,” a insistat el. Influențat de teoriile despre contrastul simultan ale lui Michel Eugène Chevreul, Delaunay a abordat culoarea ca și adevăratul său subiect, numindu-se „ereticul cubismului.” Experimentele sale cromatice, alături de cele ale soției sale Sonia, au ajutat să contureze orfismul, o mișcare abstractă inspirată atât de muzică, cât și de lumină. Picturile lor au dorit nu doar să fie văzute, dar să fie simțite—precum melodii vizuale. În Relief oranj, ritmurile circulare ce se repetă crează o rezonanță vie, aproape muzicală în percepția ochiului.
Suprafața tactilă a lucrării scoate la iveală un alt interes al lui Delaunay: arhitectura. Amestecând vopseluri în ulei cu ciment, el a oferit pânzei un relief jos, fiind un ecou pentru comenzile decorative de mari dimensiuni pe care le lucra la sfârșitul anilor 1930, printre care și murale pentru Expoziția Internațională din Paris 1937. După cum a observat criticul Guillaume Apollinaire, pentru Delaunay, "culoarea a devenit dimensiunea ideală." În această pictură, culoarea nu este aplicată—ea construiește spațiul.
P.S. Citiți despre altă capodoperă de Robert Delaunay—Ritmuri!