Este timpul pentru niște flori de Vincent van Gogh... și nu va fi floarea soarelui de această dată!
Pentru van Gogh, leandrii erau flori vesele, care afirmă viața și care înfloreau „fără încetare” și care tot timpul „produceau lăstari noi puternici.” În această pictură din august 1888, ei curg dintr-un ulcior decorativ majolica pe care artistul l-a folosit adesea pentru naturile sale moarte din Arles. Van Gogh le pune simbolic alături de romanul lui Émile Zola La joie de vivre—același roman pe care odată l-a comparat cu o Biblie deschisă în altă natură moartă creată în 1885.
Notele de roz ale florilor sunt un ecou al culorii mesei, în timp ce albul lor conturează tonul cotorului cărții. Mânerul violet al ulciorului formează o triadă armonioasă cu florile și cu umbra violet. O dungă galbenă din jurul gâtului ulciorului apare ca și urme ondulate în cadrul buchetului. Verdele frunzelor apare într-o nuanță mai rece, pală la baza ulciorului și în tușele rapide din partea dreaptă a mesei, precum în ornamentația ulciorului; aceleași note de turcoaz apar după, neașteptat, printre frunze.
P.S. Vedeți alte lucrări florale de van Gogh ce apar în Setul de 50 de ilustrate Florile în artă. :)
P.P.S. După cum puteți vedea, arta lui Van Gogh nu este doar despre Floarea-soarelui și Noapte înstelată. Descoperiți-l pe Vincent van Gogh prin 10 picturi!