O tânără stă singură în loja ei de la teatru, cu privirea întoarsă într-o parte, ca și cum ceva aflat în afara cadrului i-ar fi atras atenția. În spatele ei, o oglindă împrăștie reflexii ale balcoanelor aurite și ale luminii candelabrelor peste spatele rochiei. Privește cu atenție și vei observa contrastul: chipul și bijuteriile ei sunt redate cu o precizie aproape fotografică, în timp ce mulțimea din jur se dizolvă în tușe lejere și strălucitoare de pastel și guașă. Așa arăta o seară obișnuită la Opera din Paris, văzută prin ochii lui Mary Cassatt.
Cassatt a ajuns la Paris în 1866 și, la scurt timp, s-a apropiat de Edgar Degas, care a invitat-o să expună alături de impresioniști. A acceptat fără ezitare. Eliberată de așteptările juriului Salonului, avea să-și amintească mai târziu, a simțit, în sfârșit, că putea începe cu adevărat să trăiască în calitate de artistă.
Teatrul a devenit unul dintre subiectele ei preferate. În timp ce Degas picta artiștii de pe scenă, iar Renoir cuplurile din lojele lor, Cassatt și-a îndreptat atenția către femeile din public, înfățișându-le așa cum le-ar fi văzut, de fapt, o altă femeie: surprinse în mijlocul unui gând, pentru o clipă lipsite de apărare, și nu expuse privirilor celor din jur.
P.S. Îți place să citești povești despre artă? Abonează-te la newsletterul DailyArt Magazine și primește-le direct în căsuța ta de e-mail!