Autoportret

În istoria artei, Jeanne este ținută minte ca fiind muza, modelul, iubita și mama copilului lui Modigliani, Giovanna. Iubirea pasională și, în cele din urmă, tragică dintre Jeanne și Modigliani a fost condamnată de familia celei dintâi și otrăvită de stilul de viață neregulat și de boala pictorului; în cele din urmă, s-a încheiat cu moartea lui Modigliani la 24 ianuarie 1920, urmată la mai puțin de 48 de ore mai târziu de sinuciderea lui Jeanne, în vârstă de 21 de ani și însărcinată în opt luni.

Hébuterne a fost ea însăși pictoriță. Abia recent, Jeanne Hébuterne, pictorița, și-a primit propria voce. Asemenea fratelui ei André, care a aspirat să devină pictor, a studiat la Académie Colarossi din Paris, unde l-a întâlnit pe Modigliani în 1916.

Acest autoportret emblematic, izbitor, pictat în jurul anului 1917 (cam în aceeași perioadă în care Modigliani a pictat primul portret al lui Jeanne) sfidează descrierile cunoscute despre Jeanne ca fiind un personaj timid, liniștit și delicat. Cu ochii ei pătrunzători și migdalați care se uită direct la privitor și folosind culori plate și îndrăznețe, Jeanne pare să se înfățișeze ca o femeie tânără, încrezătoare în alegerea ei de a se muta cu iubitul ei bolnav și beat, spre disperarea familiei ei.

Potrivit prietenilor ei, Jeanne era o pictoriță și croitoreasă pricepută, care își concepea propriile haine. Roba de inspirație japoneză pe care o poartă cu mândrie aici este cel mai probabil una dintre creațiile ei. Având în vedere moartea prematură a artistei și raritatea lucrărilor ei de pe piață, autoportretul lui Jeanne este un testament unic, înfățișând-o ca pe tânăra artistă cu pielea deschisă la culoare, cu cele două cozi lungi, împletite, de culoare maro și bentița neagră, contrastul de culoare de la care își câștigase porecla „Noix de Coco” (nucă de cocos) de la colegii artiști din Montparnasse.