Willem Claeszoon Heda
Termenul de „natură moartă” a apărut doar la mijlocul secolului al XVII-lea. Înainte de 1650, oamenii vorbeau despre tablouri cu fructe, banchete sau prânzuri. Este evident faptul că aceste lucrări erau foarte apreciate, după cum artistul olandez Ambrosius Bosschaert a primit o mie de guldeni pentru un tablou cu flori, pe când prețul unui portret în Țările de Jos în jurul anului 1625 era fixat la aproximativ 70 de guldeni. Mai târziu, reprezentările de flori, animale moarte sau obiecte au devenit simbolice și fiecare avea un sens religios conform Bibliei. De exemplu, natura moartă cu stafide, mere sau pere reprezentau sângele lui Hristos, iubirea lui pentru Biserică sau delicatețea transformării în Om, pe când un homar reprezenta învierea. Deseori regăsim inserate embleme sau simboluri religioase ori politice ascunse, după cum schisma dintre catolici și protestanți - între Sud și Nord - a determinat mulți artiști să fie mai aluzivi în lucrările lor. Mai mult, aceste tablouri conțineau proverbe ascunse sau erau destinate să fie văzute doar în cercuri restrânse. Natura moartă cu pești era în principal creată în Haga, o piață importantă. Natura moartă cu mic dejun era o specialitate în Haarlem, pe când florile erau la mare căutare în Ultrecht. Toate aceste tablouri reflectă schimbări în mentalitate și gândire.
Sperăm că supraviețuiți cu bine ospățului de Crăciun!