Leonardo da Vinci
Înainte de a vedea ce ne spune dragul nostru contributor portughez Artur pentru Părerea de miercuri despre artă, vreau să vă mulțumesc pentru toate urările onomastice și donațiile. Vă mulțumim și Sărbători fericite :) Zuzanna
Sub acoperișul vieții cotidiene se ascunde o întreagă lume de idei primare, concepte fundamentale și noțiuni de bază pe care se bazează identitatea noastră. Este tărâmul idealului, piatra de temelie care susține impresiile tot mai elaborate. Pentru artiștii iluștri și filozofii Renașterii, creația avea rolul de a indica aceste ițe nevăzute; astfel, lucrarea lor este idealizată, stabilește o armonie perfectă, folosește o compoziție scrupuloasă, totul este dorit să indice un adevăr "mai mult decât adevăr", idee inspirată de gândirea lui Plato din Antichitate, care credea că există o supra-realitate, un tărâm al perfecțiunii din care propriul nostru tărâm emană. Când ne gândim la Renaștere, primul nume care ne vine în minte este da Vinci, el a fost simbolul umanismului prin geniul său.
În picturile sale, această "revelație" are loc, echilibrul de culoare și formă, geometria compoziției (puteți vedea piramida simbolizată de Fecioară, Ioan Botezătorul în stânga, îngerul Gabriel și Iisus în dreapta?), înțelesul gesturilor și a aranjamentelor... totul este un element cu rostul de a revela un adevăr suprem. După aproape șase secole, filozofia și știința s-au schimbat dramatic, și totuși suntem înconjurați de simboluri. Continuăm să elaborăm concepții "supra-reale" și ritualuri pentru a susține înțelesul. Iar acum este perioada anului pentru a ne aminti prin simbolism, principiile bunătății, iubirii, familiei, integrității și solidarității, indiferent de cât de adevărată credeți că este metafora: vă rugăm să nu lăsați Crăciunul să devină un timp dedicat doar consumerismului, deoarece suntem făcuți din idealuri și trebuie să apărăm idealul adevărat al Crăciunului.