Carcasa unui taur

Rembrandt este maestrul proeminent al picturii corporalității existenței, esența fizică a ființei, fie că vorbim despre această pictură sau despre portrete și compoziții cu personaje. Este o corporalitate, frumoasă ca atare, în care el descoperă spiritualitatea universală a ființei. Prin această densitate a formei, Rembrandt vede și înțelege, are intuiția umană și geniul artistic de a exprima divinitatea, adevărul universal al existenței prin carne (precum și țesături și armură), fie ea de origine umană sau animală. Un taur mort atârnă într-o cameră întunecată, coarnele și pielea sa stau pe o lespede, iar o femeie curăță podeaua. Subiectul aparent neobișnuit - acela al unui animal măcelărit - era destul de răspândit prin Olanda în secolele 16 și 17. Pictura ar putea avea scopul de a le reamintii oamenilor de faptul că moartea ne așteaptă pe toți. Manevrarea liberă a vopselei și nuanțele de maro sunt tipice lui Rembrandt. Cu toate că semnătura acestuia se află în josul picturii, este posibil ca după ce el a aranjat compoziția, un asistent să o fi pictat și semnat. Astăzi este ziua celui mai drag prietem al meu, Konrad - vreau să-i dedic lui această pictură. La mulți ani!