Natură moartă cu flori

Antoine Berjon (1754–1843) a fost un pictor și designer francez, unul dintre cei mai importanți pictori de flori din Franța secolului al XIX-lea. A lucrat într-o multitudine de medii precum ulei, pastel, acuarelă și cerneală.

Berjon s-a născut în St Pierre de Vaise, o comună a Lyonului, ca fiu al unui măcelar și a studiat pentru prima oară desenul cu un sculptor local pe nume Antoine-Michel Perrache. Conform biografului J. Gaubin, e posibil ca el să fi studiat medicină sau o vocație religioasă, învățând să picteze flori în timpul uceniciei. A lucrat ca designer de textile în importanta industrie a mătăsii din Lyon până la declinul acesteia în timpul Revoluției Franceze.

Nu li s-a dat de urmă picturilor lui Berjon din anii 1780. În 1791, Salonul din Paris i-a acceptat patru dintre lucrări, inclusiv Natură moartă cu piersici și struguri. El vizita deseori Parisul la începutul anilor 1790, iar în 1794 s-a mutat acolo, unde s-a împrietenit cu Jean-Baptiste-Jean Augustin, un pictor de miniaturi, și cu Claude-Jean-Baptiste Hoin, un portretist. Berjon a avut lucrări expuse la Salon de cel puțin cinci ori în cei 17 ani cât a trăit la Paris.

La întoarcerea lui în Lyon în 1810, reputația lui Berjon crescuse, iar el a devenit profesor de design floral la École des Beaux-Arts, de curând înființată prin decretul lui Napoleon din 1807 pentru revitalizarea industriei cu mătase din Lyon. El a fost concediat în 1823 după 13 ani de muncă și înlocuit de talentatul său student Augustin Thierrat. E probabil ca temperamentul lui Berjon să fi determinat un conflict cu administrația școlii. El era cunoscut pentru încăpățânarea sa, iar câțiva dintre contemporanii săi îl considerau egoist, caracterizare ce a persistat toată viața sa. Și-a înființat propriul atelier în Lyon, dând lecții private, și a continuat să producă artă în ultimele două decenii ale vieții sale. A murit în Lyon la 89 de ani.

Una dintre lucrările importante ale lui Berjon este această natură moartă bizară și deosebită. A terminat pictura pe când era profesor la École des Beaux-Arts. Reprezentarea detaliată a florilor amintește de pictorii olandezi de flori care profesaseră cu două secole în urmă, dar obiectele care acompaniază florile sugerează o natură moartă cu totul deosebită. Craniul rechinului (un rechin goblin?) și scoicile par inițial nelalocul lor, dar arată de fapt că Berjon și-a adaptat stilul la era Iluminismului, diversificând temele așa încât să reflecte noua interpretare a vremii asupra naturii. Prospețimea și delicatețea florilor contrastează cu vârsta și permanența fosilelor.

- Clinton