Henri de Toulouse-Lautrec
Probabil inspirată din viața reală, o femeie parțial îmbrăcată se odihnește, fața ei fiind ascunsă iar sânul și umerii fiind dezgoliți. Această perspectivă, de unde femeia este privită de sus și din spate, pune accentul pe supunerea ei și pe controlul spectatorului. Rândul de măsuțe și scaune sugerează un spațiu nu prea privat, poate o cafenea sau un bordel.
Henri de Toulouse-Lautrec a explorat lumile teatrului, a cabaretului și a bordelului - ceea ce poetul Charles Baudelaire numea „plăcerile vieții pariziene”. Seria lui Edgar Degas ce înfățișa înotători în pasteluri, expusă la cea de-a opta expoziție impresionistă în primăvara anului 1886, ar putea fi inspirat acest subiect, precum și punctul neobișnuit de vedere. Pentru a captura rapid scena, Toulouse-Lautrec folosea tempera și caseină, ambele uscându-se rapid și fiind opace, subliniind mai degrabă tușele individuale decât modelarea fină. Tușele stratificate, liniare ale culorilor pastel impun o textură comună pe suprafața diferitelor elemente din pictură: piele, păr, haine, lemn și răchită.
Vă încurajăm să vedeți mai multe opere de artă ale Muzeului J. Paul Getty în articolul nostru "7 opere de artă surprinzătoare din Muzeul J. Paul Getty care te vor da pe spate". Sperăm să vă placă!