Jean Lecomte du Nouÿ
Această pictură înfățișează un eunuc care a vrut să se căsătorească cu o sclavă din harem. El a avut o viziune a ei în timp ce își fuma pipa cu opiu, dar micul ei însoțitor ținând în mână un cuțit care picura sânge ne amintește că anatomia eunucului împiedică împlinirea visului său. Conturul unei mâini de lângă semnătură este un khamsa, un simbol folosit pentru a alunga răul.
Această pictură a fost inspirată de Scrisorile persane ale lui Charles Montesquieu, publicate în 1721. Cartea relatează experiențele a doi nobili persani, Usbek and Rica, care călătoresc prin Franța. Usbek lasă în urmă cinci soții (Zashi, Zéphis, Fatmé, Zélis și Roxane) în grija unui număr de eunuci de culoare, dintre care unul este șeful sau primul eunuc. În timpul călătoriei și al șederii îndelungate la Paris, ei comentează, în scrisorile schimbate cu prietenii și mulahii, despre numeroasele aspecte ale societății creștine occidentale. De-a lungul timpului, diverse tulburări ies la suprafață în serai, iar începând cu anul 1717 situația de acolo se dezvăluie rapid. Usbek îi ordonă eunucului său principal să treacă la represiuni, dar mesajul său nu ajunge la timp, iar o revoltă aduce cu sine moartea soțiilor sale, inclusiv sinuciderea răzbunătoare a favoritei sale, Roxane, și, se pare, a majorității eunucilor.
Acest tablou a fost sugerat de către unul din utilizatorii noștri, Jay. Mulțumim!
Mai multe despre fascinația europenilor pentru Orientul Apropiat puteți citi aici.