În perioada fin de siècle, popularitatea portretelor feminine a sporit considerabil. Metoda de a prezenta modelul depindea de stările de spirit, dar și de o anumită emancipare și de libertatea femeilor. Câteva modele feminine au devenit tipice în artă în perioada aceea: femeia elegantă, femeia matroană și femeia vampir. Un pictor de femei frumoase este Teodor Axentowicz, care considera că doar femeile merită pictate. Creațiile lui constau în mare parte în portrete de salon dedicate femeilor frumoase, bine îmbrăcate și înstărite. Fiecare din aceste frumuseți se îmbrăca în haine la modă, blănuri și pălării extravagante, și erau împodobite cu bijuterii sofisticate. Se presupune că modelul preferat al lui Axentowicz era Roșcata, a cărei față apărea pe afișele care anunțau următoarele expoziții ale Societății Artiștilor Polonezi (Sztuka), printre altele.
Cine a fost acest model frumos? Se știe că numele ei era Ata (Ama) Zakrzewska. Ea și sora ei, Nata, sunt menționate în eseul Dogmatic de autorul polonez Tadeusz Boy Żeleński, care citează un vers inscripționat pe evantaiul uneia dintre surori: „Nata e adorabilă, adorabilă este Ama, dar cea mai adorabilă este Mama.” Echivalentul rostit al acestui vers a fost refăcut la Cracovia și suna astfel: „Vai de Ama, vai de Natty, dar cel mai tare vai de tati”. Frumoasa Ama, să îl cităm din nou pe Boy Żeleński, a fost desenată de Axentowicz după Anna Teresa Zakrzewska, care s-a căsătorit în 1903 cu aristocratul italian din Sicilia, Alessandro Tasca (1874-1943), care din pricina viziunii lui socialiste a fost cunoscut drept „prințul roșu”. Era de asemenea unchiul faimosului scriitor Giuseppe Tomasi di Lampedusa, autor al romanului Ghepardul. Despre soarta Natei nu se știe mai multe decât că s-a căsătorit cu un prinț rus.
Prezentăm pastelul de astăzi mulțumită Muzeului Național din Cracovia. :)
Pe mâine!
P.S. Altă roșcată faimoasă în istoria artei a fost Elizabeth Siddal. Citiți mai multe despre portretul ei ca Beata Beatrix de Dante Gabriel Rossetti aici!